Iluzii.

Unde sunt acele imbratisari calde,
acele strangeri de maini suave
acele saruturi patimase...?

Unde sunt acele priviri patrunzatoare,
acele mangaieri seducatoare,
acele ganduri nevinovate...?

Unde sunt acele vorbe emotionante,
acele glasuri tremurande,
acele reactii copilaroase...?

Nu inteleg de ce cunosc aceste lucruri
fara sa le fi simtit vreodata?
Stateam,vedeam si intelegeam.
Intelegeam ca poate asa ceva mie nu s-ar
putea intampla niciodata.
Simteam acea furie si neputinta in fiecare parte a corpului.
Ma trezeam la realitate.
Acea era realitatea mea.
Acea realitate care durea neinteles de mult.
Ma intreb cateodata de ce trebuie sa fiu asa de matura si totodata visatoare?
Mi-e teama de lumea alaturi de care traiesc.
Dar cand are loc ciocnirea dintre lumiile diferite din care fac parte,
totul se naruie in jurul meu.
Soarele pare sa nu straluceasca asa puternic,
luna parca e in permanenta in stare de "luna noua",
straluciurea stelelor o impiedica norul umbros care ma urmareste pretutindeni.
Domina intunericul .
E un cosmar.
Vreau inapoi in lumea mea plina cu vise si iluzii.
Totul e de fapt i iluzie pentru mine...