Durerea existenta nu se mai sfarseste.Cap.11

Capitolul 11

Adevar vs. durere

De cele mai multe ori un adevar este dureros. Mai ales daca este ceva ce a fost ascuns un timp. Nu se poate realiza ceva bazat pe o minciuna. Nu poate continua. Adevarul MEREU va iesi la iveala. De cele mi multe ori, in circumstante inoportune.

Clipa care nu si-au dorit sa vina a ajuns.
Cloud a intors capul spre cel care tocmai a sosit iar Leila a ramas incremenita pe scena cu microfonul in mana. Nu se auzea nimic in afara de Hamada.
-Continua sa canti draga. Hai ca imi place melodia si sa sti ca se potriveste cu cadrul.
Urma o serie de aplauze din parte Hamadei si a soldatilor lui.
Cloud simtea cum ii paralizeaza mintea si cum totul o ia razna.Vroia ca prin magie Leila sa dispara de acolo la fel si copii si vroia ca totul sa se termine odata. Pe departe sa fi fost asa.
Leila stia ca acum avea sa se afle totul si nu vroia ca sa se termine cu moartea cuiva. Dar ceva stia... Ea sau Hamada aveau sa moara.
Nu vroia sa vada suferinta lui Cloud.Daca ceva avea sa se termine prefera sa se termine cat mai repede.
-Biiiiine....daca voi nu ma invitati la ziua prietenului meu Cloud , ma autoinvit eu.-spuse Hamada pe un ton ironic.
Cloud a inceput sa tremura stiind ca acum era ocazia sa-si omoare dusmanul. Dar nu vroia sa puna in pericol pe restul.
-De ce ai venit? Pleaca de aici. Si sa nu te mai intorci vreoadata. -vocea Leilei suna aspra si plina de ura. Cloud se cutremura la auzul acestor tonuri din vocea ei.
-Stiti prea bine de ce am venit.
-Hamada, cei mici nu trebuie sa asiste la asa ceva. Lasa-i sa plece.Si lasa-l si pe Cloud. Rezolvam asta doar noi doi. - de data aceasta Leila a capatat o voce mai calma in care se simtea frica.
Acum, Cloud nu mai intelegea nimic.Cum putea Leila sa vorbeasca atat de familiar lui Hamada. Cu ce drept ii poruncea ea sa plece fara ca el sa o omoare ? Era ceva ce el nu stia si era sigur de asta.
- O...ai dreptate. Cei mici nu trebuie sa vada asta. Voi, astia mici, acasa!
-Grabiti-va. -ochi lui Leila s-au umplut cu lacrimi. Poate ca asta avea sa fie ultima data cand ii mai vedea. Inocenta lor coplesitoare avea sa fie marcata de intamplarea asta.
Copii au plecat si s-au ascuns mai departe de Cartier. Vroiau sa ii ajute pe cei doi dar in acelasi timp trebuiau sa o asculte pe Leila.
Leila a coborat pe de scena si s-a dus langa Cloud iar garzile Hamadei si-au luat pozitile.
-Imi pare rau de asta.- soptii Leila la urechea lui Cloud.
El nu mai avea puterea de a spune ceva...putea doar sa priveasca iadul care a sosit.
-Haide surioara , vino mai aproape si imbratiseazati fratele. Spune ca ti-a fost dor de mine.
Au urmat rasete din partea garzilor si a Hamadei.
Leila simtea cum picioarele au inceput sa ii tremure. Acum era gata.Cloud a aflat adevarul si avea sa o urasca. Simtea cu lumea care a cladit-o se prabusea.
Cloud a intors capul si a privit spre ea , apoi spre Hamada. I se vedea durerea pe chipul lui. Deodata totul se lega :faptul ca ea ii amintea de cineva, comportamentul ei. Totul s-a clarificat intr-o clipita.
Leila refuza sa il mai priveasca pe Cloud. Isi simtea privirea murdara iar probabil ca era si lasa.
De ce tocmai azi trebuia sa vina Hamada? Chiar nimic in lumea asta nu e perfect? Sau mai bine zis, există perfectiunea? Sau a existat vreodata?
Hamada a facut un semn iar soldatii din spatele lui au luat o pozitie cu cativa pasi inaintea lui.
Cloud nu mai era atent la ceea ce se intampla. Se gandea la tradarea Leilei. Niciodata nu ar fi crezut ca asa ceva se putea intampla. Cel putin, nu din partea ei.
In acea clipa nici macar nu se gandea la razbunare, la dorinta de al omorî pe Hamada. Vroia doar sa stie de ce a facut ea o asemenea marsavie.
In acel proces de gandire a simtit o arsura in abdomen urmata de ameteala si intetosarea privirii si...nimic.Negrul se abata peste ochii si mintea lui.

~Va urma~