"Era vocea lui....Aveam o grija incredibila sa nu-i rostesc numele nici macar în gand, si am fost surprinsa ca la auzul ei nu am cazut în genunchi, si nici nu m-am tavalit pe jos din cauza durerii provocate de pierderea lui. Dar nu simteam nicio durere, absolut nimic..."
Caci atunci cand ii este cel mai greu nu il lasa sa cada in prapastie nici macar sa se apropie de margine...Ai grija de el si nu il neglija.Nu stii cat de greu i-a fost sa treaca peste tot ce a avut de indurat, iadul pe pamant care a avut sa il infrunte, atatea coborasuri doar pentru succes si faima. Chiar daca nu sunt eu acolo , aproape de el esti tu si ai grija de el. Eu voi ramane aici "tavalindu-ma de durere la auzul vocii lui".
Nu am fost si nici nu voi fi...
Ce cretina (râd).
"Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
Cerul a obosit deasupra ta.
Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa
de pleoapă, strânge-le.
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi
de parcă-ar vrea să vă priviţi
unul altuia, sângele."
Cerul a obosit deasupra ta.
Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa
de pleoapă, strânge-le.
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi
de parcă-ar vrea să vă priviţi
unul altuia, sângele."
(Nu mai palpaie-N.Stanescu)
superbe versurile de Stanescu. are niste poezii foarte frumoase.
RăspundețiȘtergere