Alea iacta est.

Sub picioare scartaia

zapada moale si moarta,

un fulg de nea cadea,

iar gandul-mi alerga

contopindu-se incet

murind.

Unul cate unul

usor cadea

si fericit zbura si canta

se clatina-n stanga si-n dreapta

nevrand sa moara

nevrand sa fie strivit

nevrand sa fie uitat.

Fiecare gand,fiecare fulg,

venea de sus,din cer,din minte.

Si uite asa

fulgul de nea,

viseaza azi, viseaza maine

ca zborul-i va fi prea lung

prea lin,prea dulce.

Dupa o luna de asteptare, maine e ziua decisiva.

"Alea iacta est"-"zarurile au fost aruncate".