De ce e si un "ce ar fi" ?

Totul e prea frumos sa fie adevarat. Nu ca vreau eu sa caut un nod in papura dar se poate sa fie atat de bine?

Teama de a pierde ceea ce nu stiu cum s-a castigat persista si mi-e teama sa raman singura pe campul primaverii fara floarea de ciocolata in mana.

Nu ca imi lipseste increderea in mine dar poate ca chiar asta ar fi problema... M-am obisnuit cu faptul ca eu nu merit nimic,cu respingerile cu ingnoranta. Iar acum deodata vine asta.

Efectiv te doboara si totoadata te inalta si te duce departe prin nori, intr-un loc unde Luna se vede mai bine decat pe pamant.

Nu vreau sa plictisesc, nu vreau sa ma prefac. Vreau doar sa fiu eu si El sa vada pe mine. Si nu copia.

Mi-e teama sa savurez din plin momentul caci viitorul ca un magnet imi atrage gandul. Stiu ca nu se poate trai din trecut sau viitor. Prezentul e cel care defineste ambele. Iar daca el nu e trait, atunci ce rost mai are totul?

Vreau sa ma eliberez din inchisoarea in care singura m-am inchis, iar cand am facut asta am aruncat cheile si nu le mai gasesc. O sa ma ajute El?

O sa vedem... Pana atunci plutesc pe Marea Infinita cu Luna deasupra mea....