Mi-am propus sa il uit. Din vina lui. Stia ce se intampla si nu a facut nimic. Uneori si sentimentele se dovedesc a fi scumpe . Nu merita sa lupt pentru ceva care stiu ca nu va fi al meu si ca ma voi chinui.
Poate merit si eu ceva mai bun.
E dragut sentimentul de uitare atunci cand e acompaniat cu o simpatica cautare.
Alergarea pe coridor, cautarea unei persoane pentru cunoasterea altei, poze nevinovate si alte copilarii care mi-au indulcit saptamana.
Ma simt bine, cumva fericita si am realizat ca uneori cand lasi, unele melodii reusesc sa te alunge pe calea unei depresii cumplite, invizibile ne imprevizibile. Deocamdata am scapat.
Maine e olimpiada din sarba faza judeteana si sper sa fie bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu