Intr-o seara, afara era eclipsa de Luna iar eu stiam ca in seara asta multe se vor intampla si cateva schimbari se vor efectua.
Decizia de a porni pe drumul de a gasi punctul in poveste, am luat-o si stiam ca nu-mi va fi usor, dar nici atat de greu.
Am fost jignita, am jignit. Dar punctul, tot nu l-am gasit.
Fiecare zi trecuta imi lasa un gust amar de care nu vroiam sa mi-l amintesc, era un chin prin care nu mai vroiam sa trec.
Durea sa fortez uitarea dar durea neputinta gasirii unui scop de a continua.
Iar acum, totul este mai viu decat era inainte. Totul rasuna si se clarifica mai bine decat...inainte. Dar nu e de bine.
E la fel de rau ca si...inainte.
Nu pot forta nimic, cum nu pot forta nici timpul sa treaca mai repede, asa cum nu pot schimba nimic, asa cum nu pot avea ce vreau, unde vreau.
Resemnare,conformare.Da. Asta e solutia.
Dar asta gandeam si...inainte.
nu tot timpul luam decizia cea buna sau cea corecta si atunci cand ne dam seama de asta, din pacate e mult prea tarziu si nu ne ramane decat sa ne resemnam si sa ne asumam decizia cea gresita pe care am luat-o, dand astfel dovada de un caracter extraordinar si de o personalitate puternica
RăspundețiȘtergere... da.
RăspundețiȘtergeree mai grea partea cu resemnarea.