Hain.

Nu ai pe nimeni care sa inteleaga ce simti tu cu adevarat. Te acuza ca tu esti cea proasta care simte si care ajuta si care nu stie sa se comporte hain, dar nimeni nu realizeaza ca destul ai tu de infruntat cu problemele care direct ti se sparg in cap si ca ai nevoie de un umar care sa nu te judece ci care doar sa fie aici sa te ajute, sa te asculte, sa te sprijine.

Nu uit seara in care pe tavanul bine conturat de amintiri ma uitam si ma gandeam:" ce bine e sa stii ca nu esti singura".

Oare chiar nu sunt singura?

Inca o dovada ca nu am ajuns sa ma fac cunoscuta si ca nu a reusit nimeni sa ma deschida.

E trist si lasa un gust foarte amar.

M-am atasat de tata foarte mult si acum din nou e totul in libera cadere. Nici unicul lucru in care eram doar noi doi, nu mai e al nostru. Se baga si altii. Si strica.

Iar lucrul acela era unicul care mentinea echilibrul psihicului si a dispozitiei. Acum e dat peste cap, rasturnat,spart,calcat si distrus.

Frumos.