Alegeri.

Atunci cand suntem mici la ce visam? Visam sa fim ceea ce vedem undeva. Dorim sa imitam pe cineva.
Vezi un film de actiune, deja il rogi pe tata sa iti cumpere un pistol si incepi sa sari prin camera, sa te ascunzi sub pat crezand ca e un Dark Man la geamul tau sau iesi pe furis din camera mergand pe burta pana in bucatarie cu pistolul de jucarie in mana purtand expresia unui politist bine antrenat.
Sau, o vezi pe Eva Longoria la tv. Te machieazi cu machiajurile mamei[ de fapt te desenezi intr-un mod ciudato-comic] ii iei tocurile,iei un tricou al tatei care tie la varsta respectiva iti venea pana la genunchi, iti pui o esarfa in cap cu gandul ca e de fapt parul Evei, o poseta si incepi sa defilezi prin camera.Te temi sa nu iti rupi piciarele atunci cand mergi pe tocuri.Iar mama cand te vede, isi face cruce.
Sau poate te uiti la filmul Armageddon, atunci iti doresti sa fii savant, sau astronaut.Si privesti pe geam stelele care au rasarit si te gandesti la momentul cand vei privi lumea de sus.
Si multe alte lucruri care se pot imita.

Cand ajungem la scoala majoritatea dintre noi dorim sa fim invatoare/invatatori,profesoare/profesori. Sau cand mergem la doctori si vedem cum se comporta ei, cum ne prescriu retete sau cum ne examineaza vrem si noi sa fim ca ei.
Liceul ne provoaca multe schimbari radicale si trebuie sa ne facem deja niste planuri de viitor pe care ar trebui sa le urmam. Le folosim cel putin ca un tipar.
Deja trebuie sa ne gandim la alegerea unei facultati, la alegerea unui sens in viata. [asta pe langa marile probleme legate de dragoste]....
Evident ca majoritatea dintre noi, gandim sa ne alegem o facultate la care visam, ceea ce ne place si nu ne gandim la partea financiara.

Parinti ne sfatuiesc sa mergem undeva unde vom putea sa ne bucuram apoi si de o parte financiara buna iar cand ei ne spun sa alegem o alta facultate noi gandim cine sunt ei ca sa ne influenteze deciziile?
Dar in astfel de cazuri ei stiu mai bine.Ei au infruntat greutatile vietii. Nu noi.Nu inca.
Nu sunt noi cei care ne intretinem singuri, care ne castigam banii si care intretinem o familie.
Sunt convisa ca oricare dintre noi, orice alegere de facultate ar face, s-ar descurca iar apoi s-ar obisnui lucrand in orice domeniu.O zi ii va fi buna, alta rea, intr-alta nu va vrea sa se trezeasca, apoi va fi multumit cand ajunge ziua primirii salariului. Asta va fi rutina cu care va trebui sa ne obisnuim mai apoi.
Caci viata nu este un basm,film,poveste. E totusi o realitate pe care cand ajungem sa o infruntam, trebuie sa fim bine pregatiti.

Degeaba eu vreau sa fiu profesoara la geografie, cand din salarul care il voi primi stiu ca nu voi sa traiesc. Atunci, cum sa urmez un vis, cum sa traiesc momentul fara sa ma gandesc la viitor? Urasc momentele in care viitorul pare atat de nesigur...