Tu.

Totul se intoarce contra mea atunci cand ma astept mai putin si atunci cand reusesc cu varful degetelor sa ating norii. Chiar atunci cand sperantele primeau contur totul a fost ruinat. Acum sperantele zboara in van neterminate. Sunt conduse de gravitatia emotionala si se pierd in spatiul sentimental si se observa doar licarirea lor, nici de cum forma si nici macar nu se mai poate masura in anii de durere.

Intr-un final mi-am gasit cuvintele si mi-a facut placere sa stiu ca mi-a acordat atentie si cand ochii lui de culoarea marii s-au intalnit cu ai mei, pamantul de sub picioare a fugit si am ramas doar noi doi, uitand de restul. Linistea lui l-a facut remarcat. De atunci, de fiecare data cand ma gandesc la el simt tot felul de chestii in stomac. Fluturasi, licurici, dragoni, habar nu am. Stiu doar ca ametesc doar atunci cand in minte imi apare chipul lui. Doar atat.

Nu e nevoie de o frumusete iesita din ecranul televizorului.Totul e vorba de chimie. E ceva ce poti sa simti si fara sa cunosti cele mai adanci sentimente a lui. Totul tine de miros, compozitie si ADN. E chestia aia la prima vedere. Ceva ce doar unele persoane ajung sa inteleaga.

Ca sa ajungi ca sa iubesti pe cineva trebuie sa il cunosti foarte bine iar dorinta de a il cunoaste mai bine vine din atractia care o simti pentru persoana respectiva.

Dar acum unde il voi mai intalni daca a plecat din locul in care zilnic il intalneam?

De ce a trebuit totul sa se intample acum? De ce a trebuit tot semestrul sa lipseasca si sa vina acum la sfarsit (timp scurt dar indeajuns de lung in care hormonii mei sa se aprinda)? Nu inteleg....

Voi lasa sa treaca timpul ( de fapt altceva nu am ce sa fac) si sa vad ce se intampla, ce voi simti... Iar daca vad ca se intensifica emotile voi lupta pentru el, macar o lupta adevarata sa fie fara iluzii si visuri. Chiar nu am ce sa pierd.

Doar ca intr-o lupta trebuie sa fie doua tabere...Iar eu nu vreau sa ajung sa lupt doar eu cu mine.

Vacanta a inceput cu stangul.