Durerea existenta nu se mai sfarseste, Cap. 3

Capitolul 3

Un nou inceput dureros
Viata intotdeauna continua. Fie ea plina de clipe de fericire sau acompaniata de durere sfasietoare, are un inceput bun.

Ii era greu sa vada viata fara cei doi stalpi de sprijin.Poate ca era egoist, dar pierderea surorii sale si a prietenului sau cel mai bun l-a daramat. Pe drum a inceput ploaia; ridica sus capul si a vazut o mare de nori negri indreptandu-se spre el. Picaturile de ploaie se scurgeau pe fata lui si nu se deosebeau de lacrimi. Aproape ca a ajuns la intrarea orasului. A oprit motorul.
Privi in van pentru o scurta perioada apoi o lua la stanga, drum care ducea spre Cartierul copiilor strazii. Aceea avea sa fie noua lui casa. Copii aveau sa fie refugiul sau, alinarea sa. Vroia sa fie departe de totul o perioada. Sa-si revina cumva de la prabusire.Vroia....razbunare.Vroia ca Hamada sa plateasca pentru tot ce a facut. Vroia sa il faca sa sufere cum nimeni pana acum nu a suferit.
Acele ganduri il facu sa tremure.
Cand l-au vazut copii i-au sarit in brate, ei nestiind de ceea ce i s-a intamplat. Cand a simt bucuria si caldura cu care il intampinau copii, ochii i se umplura de lacrimi dar le sterse repede fara ca cineva sa observe. Copii l-au indrumat spre cel mai „cizelat” loc din Cartier. Acolo avea sa isi petreaca noaptea. Era o mica camaruta, cu un pat din bucati de diferite soiuri de lemne , o noptiera improvizata pe care se afla un borcan ciobit cu o lumanare . Langa geam era un balansoar uzat iar pe marginea geamului un ghiveci cu flori.
Vazand toate acelea nu ii venea sa creada ca avea sa aibe privilegiul de a sta intr-o camaruta amenajata atat de simplu si din inima. Unul dintre baieti l-a luat de o mana iar o fetita de cealalta si au pasit impreuna in camera. Cei doi copii i-au spus ca aceasta camera a fost aranjata special pentru el. Baiatul era mult mai serios ca ceilalti si asta pentru ca el stia ce i se intamplase lui Cloud. Datorita faptului ca majoritatea copiilor sufereau de aceea boala incurabila, iar baietelul care era cel mai mare dintre ei iar prin urmare la el boala era mai avansata ca la ceilalti, a vazut si a simtit pentru o clipa ce simtea si Cloud. A adresat cateva cuvinte fetitei apoi ea a iesit lasandu-l singur cu Cloud, unul dintre Cavalerii supremi. El s-a asezat pe pat iar langa el, baiatul. Simtea ca nu mai poate si ii venea sa planga, sa se descarce cuiva. Dar cui? Nu vroia ca acel baiat sa piarda viziunea unui erou adevarat. In final , nu vroia ca altii sa vada ca e slab. Cloud isi freca mainile tremurande iar baiatul, vazand reactia, l-a luat in brate si i-a spus ca totul va fi in refula si ca e puternic , de aceea va trece peste asta. In cuvintele aceastea Cloud simtea pe sora sa. Era ciudat dar calmul din vocea baiatului si sinceritatea cu care vorbea ii reaminti de ea.
Totusi , s-a linistit.
Incerca sa se gandeasca la copii care sunt fericiti sa il aiba aproape. Se auzi o bataie in usa iar cei doi intoarse capul. Era fetita care a adus cina. Da , chiar mancare. Era o portie mica de cartofi prajiti cu o pulpita iar langa era un pahar mic de iaurt si o sticla de suc.Nici macar pentru ei nu faceau asemena eforturi.Vroiau doar supravietuire; nu era importand modul cum o faceu. El stia ca acei copii au muncit din greu ca sa castige bani pentru mancare. In aceea perioada in oras era revolutie iar copii nu aveau voie sa iasa pe strada.
Dar cu ei il considerau idolul lor, eroul lor, ingerul lor pazitor, erau dispusi sa faca totul pentru el. Baiatul cel mare, Luis, spuse copiilor sa plece si el ii urma.
Cloud ramase singur pe pat cu mancarea langa, iar inima ii era stransa ca un ghemotoc. Era uimit si parca simtea cum durerea ii era alina de afectiunea care ii dadeau copii.Mancarea a infulecat-o repede si se puse pe balansoar iar privirea o atinti spre geam, catre stele.
Era o seara cu multe stele pe cer . Totul era luminat, doar viata lui nu era. Privi in gol si in cap i-au revenit acele amintiri dureroase. Ii era ciuda, simti furie, se simti neputincios si inutil pentru ca nu a putut sa-si salveze sora si prietenul cel mai bun. De ce? De ce chiar ei? De ce s-a intamplat asta? De ce i-a pierdut? De ce viata trebuie sa fie atat de dura?
A inceput sa tremure si sa planga.Se simtea ca un copil mic,singur si parasit.Erau prea multe de indurat pentru un adolescent prea repede lovit de palmele vietii.Simtea lipsa parintilor,surorii sale, a prietenului sau si a faptului ca nu avea pe nimeni care sa ii fie alaturi. Dragostea.
Se puse in pat intr-o pozitie ghemuita si adormi cu lacrimile in ochi.
Seara se facu zi iar somnul continua sa il aiba prizioner pe Cloud. Luis a intrat de mai multe ori in camera sa verifice daca totul este in regula si sa il acopere la nevoie.
In sfarsit se trezi.Razele de soare erau de mult timp patrunse in camera.