Durerea existenta nu se mai sfarseste, Cap. 5, partea I

Capitolul 5 (partea I)

Schimbare
De multa ori, norocul este alungat din nestire. Destinul este clar definit fara posibile schimbari.Drumurile sunt bine conturate. Nu avem cum sa ne abatem de toate acestea.

Copii deja erau pregatiti si il asteptau sa iasa afara din camera. Baiatul care l-a convins sa vina deschizand usa si iesi, urmat de Cloud.Copii intr-un glas au exclamat fericiti vazandu-l afata. L-au indrumat spre locul unde avea sa fie sustinut concertul.El vedea din departare cum o persoana(presupunea ca era cantareata) care pregatea microfonul si boxele.
Copii erau fericiti pentru ca pana acum nu au fost la nici un concert.El in schimb era ingrijorat pentru ca in oras, agitatia persista iar luptele erau in continua desfasurare.Considera fata ca una foarte indrazneata si curajoasa pentru ca a venit aici in ciuda problemelor alaturate.
Se auzi un piuit. Fata facea proba de sunet. Incepu sa cante niste melodii compuse de ea.Triste.Cloud nu era curios la concert.Statea cu spatele la scena vorbind cu niste copii.Ea incepu sa cante un alt cantec:

„Varful degetelor tale pe pielea mea le simt eu,
Palmierii se clatina de vant...
Imagini...
Tu mi-ai cantat cantece de leagan
Cu acea dulce tristete din ochii tai,
Truc inteligent...
Nu mai vroiam sa te vad trist,
Am crezut ca si tu iti doresti la fel
Pentru mine.
R: Adio posibilului meu iubit,
Adio visului meu fara speranta.
Incerc sa nu ma mai gandesc la tine,
Nu poti sa ma lasi sa exist?
Dragostea mea nenorocoasa
Esti intors cu spatele la mine,
Ce dureri de inima-m dai...
Asta e dragostea.”

Deoadata el se oprii din vorbit iar privirea o ridica. Vocea fetei l-a cutremurat.Atat de suava, dulce si sincera...Era o claritate de nedescris in vocea ei...Versurile care le canta erau pline de emotii, durere , speranta si deziluzii.Incet se intoarse spre scena sa vada pe fata care i-a facut inima sa se cutremure.Se uita la ea si simtea cum respiratia i-a incetinit, stomacul era plin de mii de licurici zburatori.
In fata lui statea o silueta feminina cu parul castaniu asezata pe un scaun, in maini tinea chitara iar in laturile ei erau doua boxe.
Era minunata.Ireala.Ii observa privirea si i-o impartasi cu un zambet. Acel zambet ii era intimparit in minte deja.De parca i-ar fi fost remediul de vindecare pentru durera care o simtea.Vocea ei, sunetul muzicii...totul era euforic...De parca doar ei apartinea acelei lumi malefice...

„...Ne-am plimbat de-a lungul unei strazi aglomerate,
M-ai luat de mana si ai dansat cu mine...
Imagini...
Nu pot merge pe mare ,
Nu pot conduce pe timp de noapte,
Nu ma pot trezi dimineata fara tine in mintea mea,
Iar tu esti plecat,
Iar eu bantuita,
Si pun pariu ca tu esti bine.
Chiar era totul atat de usor pentru tine
Sa vi si sa pleci asa din viata mea?
R:Adio posibilului meu iubit ,
Adio visului mea fara speranta,
Incerc sa nu ma gandesc la tine
Nu poti doar sa ma lasi sa exist?
Dragostea mea nenorocoasa
Esti intors cu spatele la mine,
Ce dureri de inima-m dai...
Asa fac toti posibilii iubiti.”

Se auzi aplauzele...copii erau fericiti...Iar Cloud confuz...Statea cu privirea atintita spre ea, nestiind ce este ceea ce simte.Se intreba daca versurile erau inspirate din viata ei.E indragostita? O parasise cineva?
Ea se ridica de pe scaun si multumii de aplauze.Se uita la Cloud.
L-a remarcat prin faptul ca era cel mai inalt de acolo si pentru ca era special, deosebit.