Durerea existenta nu se mai sfarseste.Cap.8

Capitolul 8

Speranta

Fericirea face implinirea sufletul realizabila. Totul se coloreaza in viu cand fericirea ajunge la o persoana. Sufletul si mintea sunt pline cu mii de sperante si iluzii care sunt inimaginabile. Nimic nu mai conteaza la acel moment. Esti fericit si te lasi dus de val.

Dupa doua luni...

Erau doua luni care le-au petrecut impreuna. Se putea spune ca relatia lor s-a „oficializat”. Copii erau fericiti pentru ca acum era doua persoane care aveau sa aiba grija de ei .
Cloud in preajma Leilei simtea cum acea gaura imensa din piept se micsora. Uneori prin cap i-a trecut gandul sa plece amandoi departe si sa uite de razbunare. Sa uite de tot…
De fapt in ultimele doua luni se gandea la Hamada mai mult decat trebuia. De parca era prezent insotindu-l pretutindeni.
Aflandu-se pe campul plin de maci unde a cunoascut-o pe Leila,ii spuse:
-Sti, ceva mi se pare cunoscut la tine…Stiu ca e absurd, dar imi aduci aminte de cineva…
-Shhh….-Leila ii mangaia fata care parea ca se ghemuia in mainile ei catifelate.-Hei , trebuie sa incepem pregatirile.- chipul ei capata o expresie fericita si plina de entuziasm.
-Poftim? Ce pregatiri? –Cloud , in gand se ruga sa nu fie ceea ce credea el.
-Pai se apropie ziua ta si trebuie sa vedem unde si… cum .-Era evident ca Leilei I se aprinsese un beculet in minte.
-Ihi…-a fost sunetul care se auzi dinspre Cloud, schitand un zambet.
Nu ii placeau zilele sale de nastere. De fapt nu le-a sarbatorit de cand i-au murit parintii.I se parea un lucru absurd sa fie inconjurat de atatia oameni si sa I se acorde atata atentie. Nu vroia sa spuna Leilei pentru ca apoi s-ar simti ingrozitor. O vedea deja cu mii de idei care ii fugeau prin cap vrand sa il impresioneze.
Ea vroia sa il faca fericit in ciuda a tot ce i se intamplase.
Vroia sa alunge tristetea care s-a napustit peste ochii lui albastrii.Uneori ii era teama sa il priveasca in ochi. Vazandu-I acei ochi prin care era scrisa intreaga lui istorie, se pierdea.De parca intra intr-o alta dimensiune.Ii venea sa spuna ca era sora lui Hamada.Vroia sa ii spuna ca l-a mintit dar nu avea nici o intentie rea. Totusi…nu avea curaj sa o faca.
El o atragea intr-o forma care nu se putea descrie. Era ca un drog pentru ea. Chipul sau,mainile conturate de muschi, netezimea pielii care o atingea era ca o mangaiere a casmirului… Era multumita si daca ii vedea umbra si doar daca ii auzea vocea…
Era o stare ciudata.Chiar se poate spune bizara.
Stia ca tot ce e frumos se termina mai repede. La auzul acelui gand, ceva ii strafulgera capul.
-Hei, te simti bine- o intreba Cloud cu o nota de ingrijorare in voce.
Leila il saruta cum nicioadata pana acum nu a facut-o.Era un sarut urmat de o imbratisare.
-Sunt bine…-urma Leila.

~ Va urma ~